LOADING...

Posts Tagged "temperament"

25oct.

Educarea caracterului

by Marian Constantin VASILE

(Un eseu scris în alte scopuri, pe care îl postez și aici.)

 

Caracterul reprezintă temelia de existență și acțiune a unui individ, definit ca entitate autonomă și socială în același timp. Obiectivul formării caracterului este unul ambițios și sensibil în același timp, mai ales în contextul schimbărilor accelerate ce se produc în lumea modernă, care se află la confluența între știință, tehnică și spiritualitate. Pentru educarea caracterului – printr-un program național, așa cum doresc să punctez în acest eseu – este nevoie de un proiect de anvergură, creat de o echipă multi-disciplinară de specialiști, care să își propună integrarea armonioasă în ființa umană a acelor caracteristici și tendințe benefice menite să ajute persoana, comunitățile de apartenență, umanitatea și mediul înconjurător. Aserțiunile de mai jos reprezintă un punct propriu de vedere propriu asupra demersurilor ce ar putea fi realizate pentru îndeplinirea dezideratului mai sus amintit.

 

Orice proiect presupune stabilirea unor ținte în baza unor necesități sau dorințe, care să fie satisfăcute la finalul implementării proiectului. În acest scop este necesar a fi urmat un proces, care să canalizeze activitățile către un bun sfârșit. Desigur, proiectul trebuie gestionat de un coordonator, responsabil cu tratarea permanentă a trei parametri: livrabile, timp și cost, care împreună vor determina reușita și calitatea rezultatelor finale. În acest eseu nu voi pune însă accent pe elementele definitorii ale unui management performant de proiect, ci mai degrabă pe calitatea livrării.

 

Procesele sunt definite prin intrări, activități și ieșiri. Operarea intrărilor presupune o atentă și bună cunoaștere a acestora, mai ales dacă obiectivele proiectului corespund unor subiecte ce generează efecte pe termen lung – precum educarea caracterului copiilor, acțiune ce va avea impact asupra indivizilor, comunității și chiar națiunii întregi.

 

Așadar, este important să înțelegem care sunt intrările procesului de educare a caracterului, adică materialul cu care lucrăm pentru a produce efectele scontate în ființa umană, iar aceasta încă din primii pași ai copilăriei – perioadă critică pentru formarea unui fel de a fi sănătos, auto-susținut și altruist. Putem distinge astfel următoarele intrări relevante: informații, concepte, metode, resurse fizice și mediu contextual. Ca notă, mediul este ansamblul factorilor politici, economici, sociali, tehnologici, legislativi și ecologici, care – în contextul subiectului tratat – influențează formarea caracterului copiilor.

 

Este de la sine înțeles faptul că nu orice intrare a unui proces este una benefică, ea putând fi una perturbatoare sau negativă. Așadar, e necesar ca echipa de specialiști să filtreze multitudinea de intrări ce este ”ofertată” de panoplia instrumentelor existente la acest moment. Iar acest considerent nu este unul ușor, trebuind să fie tratat cu maximă atenție. Uneori ”mai puțin reprezintă mai mult…”, adică să fie suficiente și potrivite mai puține activități de educare, optime și pozitive. Totodată, se poate ca unele intrări aparent perturbatoare să fie de fapt adevărate comori și șanse de formare a caracterelor, adaptate la realitățile curente esențiale și nu la percepțiile eronate ale unor academicieni ce trăiesc izolați în turnul lor de fildeș.

 

Conform DEX, caracterul este ”ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale”. Definiția provine din grecescul ”kharakter”, care sugerează următoarele aspecte: „semn gravat”, „simbol sau amprentă în suflet” și „instrument de marcare”, iar dezvoltarea caracterului ține de implementarea conceptelor cu un înalt grad de elevare, precum: adevăr, credință, iubire, speranță, onestitate, corectitudine, încredere, simpatie, tact, răbdare, puritate, fermitate, perseverență, binevoire ș.a. [1].

 

În altă ordine de idei, este de subliniat că un rol hotărâtor pentru tipologia unui om îl are și temperamentul, indicând modul predominant prin care acesta se comportă sau reacționează în anumite situații, distingându-se cele patru tipuri de bază cunoscute și anume: sangvin, coleric, melancolic flegmatic.

 

Deopotrivă, personalitatea este cea care dă o notă distinctivă individului și, chiar dacă literatura de specialitate stabilește 16 tipare majore pentru aceasta, totuși este de subliniat faptul că fiecare ființă este diferită de toate celelalte, comportând nuanțe diferite ale personalității ce se modifică în timp. Cuvântul ”personalitate” provine din latinescul ”persona”, cu referire la masca teatrală purtată de interpreți, fie pentru a proiecta roluri diferite, fie pentru a-și ascunde identitatea. În cel mai de bază sens, personalitatea ține de aspectele caracteristice ale gândurilor, sentimentelor și comportamentelor care fac ca o persoană să fie unică. Gordon Allport a precizat foarte inspirat că ”personalitatea este un lucru prea complex pentru a fi încorporată într-o <<cămașă de forță>> conceptuală.” Totuși, voi enumera aici cele 16 tipare ante-menționate, pentru că pot sugera parțial încadrarea unui om: grupul analiticilor (arhitect, logic, conducător și polemist), grupul diplomaților (susținător, mediator, protagonist și activist), grupul santinelelor (logistician, apărător, director și consul) și grupul exploratorilor (virtuos, aventurier, antreprenor și animator) [2]. Aceste formulări sunt de fapt o reflexie a conceptului definit de renumitul Carl Jung, creată prin combinarea elementelor binomului introvertit-extrovertit cu cele ale setului reflexiv-afectiv-senzorial-intuitiv [3].

 

De menționat este că atât caracterul, cât și temperamentul și personalitatea definesc ”țesătura” și felul de a fi ale unui om, fiind intercorelate, interdependente și influențându-se reciproc. În cele ce urmează însă, vom trata doar subiectul caracterului ființei umane, ca și concept-umbrelă ce acoperă parțial și celelalte trăsături.

 

Trebuie să conștientizăm faptul că procesul de transformare pozitivă a caracterului nu poate fi adesea unul perfect liniștit, pentru că adesea este nevoie să cunoaștem abisurile ființei noastre pentru a-i cuceri apoi înălțimile, după cum spunea poetul Lucian Blaga. Este un rău necesar, pentru că, fără a ști care sunt repercusiunile unor acte dezaprobabile, nu putem structura cu adevărat ”cărămizile” propriei persoane într-o formațiune ”cristalină”, frumoasă și stabilă. Așadar, în general e nevoie să simțim profund ce reprezintă în esență ”așa nu”. Citatul doamnei Hellen Keller, autor american ce a militat pentru dreptul de vot al femeilor și drepturile muncii, este sugestiv în acest sens: ”Caracterul nu poate fi dezvoltat cu ușurință și liniște. Numai prin experiența încercării și a suferinței, sufletul poate fi întărit, ambiția inspirată și succesul obținut.” Pe de altă parte, trebuie subliniat și faptul că anumite medii pozitive, generatoare de inspirație, entuziasm și competiție constructivă, la fel ca și anumite situații dificile pot activa genele benefice ale organismului și dezactiva pe cele nebenefice, fapt demonstrat și subliniat de dr. Kazuo Murakami, cercetător științific în genetică renumit în SUA, Japonia și lumea largă [4].

 

Una dintre ideile extrase din citatul doamnei Hellen Keller, dar totodată și din semnificația grecescului ” kharakter”, este corelarea controversatului concept de ”suflet” cu caracterul unui om. Fără a intra în dezbaterea aspectelor ce țin de acest termen, putem să ne limităm la a accepta faptul că emoțiile țin de suflet, iar acestea fac parte din edificiul psihic, emoțional și spiritual care determină caracterul, temperamentul și personalitatea unei ființe. Pentru a aplatizarea diferendelor de concepție, putem de asemenea limita componenta spirituală la accepțiunea că acesta reprezintă suma trăirilor, idealurilor și acțiunilor înalte care antrenează ființa umană către evoluție și escaladarea înălțimilor proprii. De menționat este că, la nivel internațional, tot mai mult se vorbește despre așa-numita inteligență spirituală.

 

Concluzionând parțial, proiectul de edificare a caracterului trebuie să conțină linii de educare mentală, sufletească și spirituală sau, cu alte cuvinte, să prevadă o educare psihică, emoțională și moral-valorică. Astfel, componentele proiectului vor atinge următorii piloni:

  • Postamentul mental, ce ține de maturitatea intelectuală și calitatea de a gândi, învăța din experiențe, rezolva probleme și adapta la noi situații [5];
  • Postamentul sufletesc, care se referă la capacitatea de a identifica, evalua, gestiona și controla emoțiile individuale, ale celorlalți și ale grupurilor sociale, această capacitate cuprinzând componente precum conștiința de sine din punct de vedere emoțional, auto-reglarea, auto-motivarea, conștiința socială și abilitățile sociale [6]; și
  • Postamentul spiritual, care vizează 12 principii fundamentale: conștiința de sine din punct de vedere moral-valoric, holismul, ghidarea valorică și vizionară, compasiunea, celebrarea diversității, independența, smerenia, tendința de a pune întrebări de tipul ”de ce”, abilitatea de a reformula / reformata, capabilitatea de a învăța din neajunsuri și sensul vocațional [7].

 

Toate aceste aspecte sunt importante și necesar a fi tratate în educarea completă a caracterului copiilor, fiecare presupunând implementarea unor strategii și planuri de acțiune definite de specialiști acreditați în domeniile relevante.

 

Este esențială totodată asigurarea întregii palete de instrumente pentru educarea formală, non-formală și informală, toate demersurile trebuind a fi integrate armonios și atractiv în viața copiilor, fără a simți astfel o povară din faptul că iau parte la programele complexe aferente. Spre exemplu, mijloacele moderne pot ajuta în îndeplinirea acestui scop, prin aplicații și metode ce aplică principii declanșatoare precum gamification, realitate virtuală / augmentată, co-creare, crowd-sourcing, barcamp ș.a., și tehnologii disruptive ca și Internetul Obiectelor, Cloud, inteligență artificială, rețelele de socializare ș.a.m.d. Este evident că folosirea acestor tehnologii prevede cunoașterea tuturor valențelor implicate, inclusiv a celor negative, care trebuie evitate cu orice preț – de exemplu prin îngrădirea unor permisiuni de acces.

 

În ceea ce privește implementarea, proiectul de educare a caracterelor e nevoie să cuprindă elemente de management al scopului, timpului, costului, calității, comunicării, riscului, achizițiilor, resurselor umane și integrării [8].

 

Etapele pentru educare vor fi bine stabilite, începând cu planificarea personalizată a educării caracterului copiilor (în funcție de nevoile și specificul fiecăruia) și continuând cu implementarea planului de acțiune, monitorizarea progresului, ajustarea parametrilor în funcție de necesități, gratularea pentru succesele de etapă, ș.a.m.d.

 

De precizat este că, deși nu se pune accent foarte mult pe acest aspect, cercetările științifice demonstrează tot mai mult importanța conștiinței colective de grup, comunitate și chiar umanitate. Societatea umană evoluează ca un conglomerat de ființe care se influențează reciproc, prin raporturi directe sau indirecte, subtile. A nu ține cont de acest fapt este o greșeală, în aceeași măsură în care în educație se tratează în general doar binomul pedagog – elev și nu trinomul pedagog – elev – anturaj al elevului. De aceea, proiectul de educare a copiilor ar trebui să vizeze inclusiv influențarea bidirecțională ce se realizează între copil și anturajul propriu, astfel încât efectele de multiplicare să fie pozitive și de anvergură. Spre exemplu, în micro-cosmosul propriu, copilul poate influența prin fermitate, perseverență, empatie și viziune comportamentul prietenilor și amicilor cu care interacționează. De asemenea, educarea caracterului poate fi realizată și prin proiectarea și lansarea în anumite medii – de exemplu pe rețelele de socializare – a anumitor informații, resurse și mecanisme critice ce pot schimba în bine mentalitățile celor implicați. S-ar putea produce astfel un ”efect de fluture”, al unor valuri care se amplifică progresiv în rețeaua (nu ierarhia) cercurilor de copii. Un exemplu în acest sens ar fi lansarea unui joc care să inspire copiilor modul de a acționa moral în diverse situații și beneficiile aferente acestui fel de a fi.

 

În ceea ce privește intrările procesului de educare a caracterului, adițional informațiilor, conceptelor, metodelor și resurselor fizice ce sunt tratate în mod uzual de specialiști, este de evidențiat mediul contextual care influențează dramatic succesul sau insuccesul activităților proiectului în cauză. După cum am menționat deja, factorii politici, economici, sociali, tehnologici, legislativi și ecologici vor trebui a fi gestionați în cadrul proiectului în funcție de posibilitățile de influențare directă sau indirectă, mai devreme sau mai târziu. În acest sens, fără a detalia specificul acestor factori, se va ține cont de rasa și zestrea culturală a comunităților, ce este crucială pentru planificarea modalităților potrivite de acțiune dedicate stimulării benefice a caracterului [9]. Relevantă pentru această abordare poate fi și luarea în considerare a modelului Lewis, ce definește tipologia diverselor națiuni ale lumii, printr-o combinare a valențelor multi-active, linear-active și reactive de care acestea dau dovadă. Națiunile multi-active sunt cele ”reci”, factuale și care își planifică deciziile. Națiunile linear-active sunt cele ”calde”, emoționale, vorbărețe și impulsive. Iar cele reactive sunt curtenitoare, amabile, adaptabile și bune ascultătoare [10]. Este evident faptul că formarea caracterului unui copil este natural să fie aliniată la aceste realități, în caz contrar copilul, viitorul adult va deveni un inadaptat la condițiile locale.

 

Rezultatele proiectului de educare a caracterului copiilor (i.e. ieșirea procesului aferent) le văd a fi aliniate la perspectivele existențiale ”a fi”, ”a face” și ”a avea”:

  • Luarea la cunoștință, împărtășirea și ”trăirea” unui sistem elevat de valori, bazat pe principiile amintite: adevăr, credință, iubire, speranță, onestitate, corectitudine, încredere, simpatie, tact, răbdare, puritate, fermitate, perseverență, binevoire etc.;
  • Asumarea faptică a unui comportament și a unor acțiuni care să reflecte respectarea acestui sistem de valori, la nivel individual și în relație cu comunitățile de apartenență, umanitatea (deoarece efectele globalizării se produc la ”distanță” de un click de mouse) și mediul înconjurător;
  • Dezvoltarea unor motivații vocaționale profunde (de activitate), care să fie în consonanță cu realitățile curente, nevoile proprii și ale comunității, precum și cu viziunea parcurgerii sănătoase a scării evoluției – ce poate fi măsurată prin următoarea linie evolutivă de stare: rușine, vinovăție, apatie, durere, teamă, dorință, furie, mândrie, curaj, neutralitate, disponibilitate, acceptare, rațiune, dragoste, bucurie, pace, iluminare [11]. Acestea consider că pot reflecta rezultatele verbului ”a avea”;
  • Dobândirea unor inteligențe mentale, emoționale și spirituale tot mai ridicate, ce pot fi măsurate cu instrumentele moderne existente.

De altfel, acești patru piloni de dezvoltare a caracterului reflectă și definiția DEX amintită la începutul acestui eseu.

 

Punerea în scenă a unui astfel de proiect presupune conceperea și lansarea unui proiect-pilot, care să testeze pe termen mediu și lung efectele aplicării proceselor educaționale vizate asupra unui grup de copii. Dacă acest proiect-pilot va avea succes, observându-se rezultate fără echivoc pe majoritatea palierelor vieții copiilor deveniți deja adulți, atunci va fi necesară scalarea acțiunilor într-un proiect de țară, care să determine schimbările profunde necesare la nivelul întregii națiuni, rezultatele așteptate fiind cuantificate de la o generație la alta.

 

La final, deși nu sunt specialist în domeniu, pot sugera unul dintre experimentele care ar putea fi incluse în proiectul-pilot propus anterior și anume introducerea – pentru o perioadă – a unui grup de copii într-un joc atractiv de realitate virtuală care să redea scenarii verosimile de viețuire și evoluție-involuție. Unul dintre avantajele unui asemenea joc, monitorizat atent de o echipă multi-disciplinară de psihologi, sociologi, specialiști în dezvoltare personală ș.a.m.d., ar fi că acei copii ar putea trăi abisurile și înălțimile la care făcea referire poetul Lucian Blaga fără a fi necesar să deconteze în realitatea de zi cu zi efectele propriilor acțiuni nefericite. Mai mult, succesele reputate de copii în acest joc ar putea determina cimentarea unor motivații pozitive pentru întreg restul vieții. Este de la sine înțeles că o astfel de metodă ar putea avea și unele efecte negative asupra copiilor, de exemplu în cazul decepționării provocate de neconcordanța între efectele jocului și cele ale realității înconjurătoare, însă cu siguranță aceasta ar putea fi evitate printr-o tratare adaptivă și înțeleaptă a tuturor pașilor presupuși de joc.

 

În orice caz, există deja la nivel internațional metode și proiecte de succes pentru educarea caracterului, de care conducătorii și planificatorii destinelor unei națiuni ar putea să țină seamă. Pun în lumină doar două dintre acestea:

  • Setul de metode: asumarea rolului-model de către părinți, folosirea momentelor de învățare pentru dezvoltarea caracterului, spunerea unor povești / povestiri relevante din literatură și viața de zi-cu-zi, oferirea oportunităților pentru practică [12] și
  • Proiectul englez ”What If Learning – Character Development Project” [13][14].

 

Concluziv, un proiect de dezvoltare a caracterului ar trebui să propună o abordare modernă, complexă și completă de educare prin intermediul unor instrumente directe sau indirecte – corelate cu realitățile locale și internaționale – care să determine ca persoanele înrolate să nutrească, aplice și promoveze principii înalte de viață în mod permanent, chiar și în condițiile înfruntării vicisitudinilor de neevitat.

 

Bibliografie:

  1. artofmanliness.com/articles/what-is-character-its-3-true-qualities-and-how-to-develop-it
  2. 16personalities.com/ro/tipuri-de-personalitate
  3. la-psiholog.ro/info/tipuri-de-personalitate-carl-jung
  4. K. Murakami, ”Codul divin al vieții”, Daksha, București, 2012
  5. opentextbc.ca/introductiontopsychology/chapter/9-1-defining-and-measuring-intelligence
  6. Serrat, „Understanding and Developing Emotional Intelligence”, Springer, Singapore, 2017, https://doi.org/10.1007/978-981-10-0983-9_37
  7. Zohar, I. Mashall, „SQ: Connecting with Our Spiritual Intelligence”, Ediția 1-a, Bloomsbury, New York, 2000
  8. „A guide to the Project Management Body of Knowledge”, Ediția a 3-a, Project Management Institute, Newton Square, 2004
  9. Le Bon, „Psihologia mulțimilor”, Cartex, București, 2018
  10. D. Lewis, ”When cultures collide: Leading across cultures”, Ediția a 4-a, Nicholas Brealey, Boston, 2018
  11. livelearnevolve.com/the-17-levels-of-human-consciousness-with-dr-david-hawkins
  12. verywellfamily.com/ways-to-build-character-in-children-620266
  13. churchofengland.org/sites/default/files/2018-01/WhatIfLearningCharacterDevelopmentProject.pdf
  14. cofeworcester.contentfiles.net/media/assets/file/Character_Development_Project_Case_Studies_2015-2016.pdf