LOADING...

Sistem de asigurare a rezilienței organizațiilor

Platformă

Principii

Organizare

Proiecte

Sistem de asigurare a rezilienței organizațiilor

 

Provocările majore potențiale ale anilor și deceniilor viitoare – ex. lipsa resurselor, epidemiile, schimbările climatice, imigrările în masă, conflictele armate cu efecte internaționale, tehnologiile disruptive sau scăpate de sub control, cataclismele regulate (confirmate științific), crizele economice – vor afecta cu siguranță bunul mers al organizațiilor din România. De aceea, este necesar ca acestea să se pregătească pentru evenimente nedorite menționate, adoptând mecanisme care să le asigure supraviețuirea, revenirea rapidă din situațiile de criză și prosperarea în continuare.

 

Având în vedere aceste considerente, proiectul de față propune crearea unui sistem pentru asigurarea rezilienței companiilor private, instituțiilor publice, ONG-urilor, precum și a organizațiilor și întreprinzătorilor individuali de orice fel. În primă fază, va fi vizată definirea unui concept generic, iar ulterior dezvoltarea de soluții concrete pentru aplicarea în teren a acestui concept.

 

Proiectul nu pornește de la zero. Există deja unele standarde internaționale în domeniu, lucrări științifice, instrumente și aplicații ș.a.m.d. Totuși, este necesar ca acestea să fie ”translatate” și adaptate optim pentru realitățile din România, completate cu expertiza specialiștilor locali și totodată promovate. De subliniat este faptul că rezultatele acestui proiect trebuie să fie publice și accesibile oricărei persoane din România.

 

Un prim draft al sistemului creat este afișat mai jos.

 

Toți cei care doriți să contribuiți și să formăm o echipă, vă rog contactați-mă.

CONCEPT GENERIC DE ASIGURARE A REZILIENȚEI ORGANIZAȚIILOR (V0.1)

Chestionar

CAPITOLUL I – ÎNTREBĂRI PREMERGĂTOARE

Categorie Întrebare
Cunoaștere I.1  Cunoașteți ce însemnă reziliența și care sunt principiile acesteia (ex. supraviețuire, revenire rapidă, remediere, elasticitate, adaptabilitate, versatilitate)?
Context I.2  În cadrul organizației, din punct de vedere al asigurării rezilienței, este vizualizată activitatea ca făcând parte dintr-un context (intern și) extern complex, dinamic, cu interdependențe cunoscute și (unele) necunoscute?
Cultură I.3  Sunt integrate conceptele rezilienței în politicile, cultura, procedurile, competențele, resursele și planurile de lucru ale organizației, inclusiv în relație cu mediul extern? Este garantată compatibilitatea acestora cu ADN-ul organizațional, societal și contextual spre a asigura succesul măsurilor?
Notă: Sunt amenințările, incertitudinile, riscurile, confuziile, disrupțiile, problemele, evenimentele nedorite, pierderile ș.a.m.d. tratate ca aspecte existențiale firești, astfel încât să fie gestionate matur, la rece și chiar transformate în oportunități (morale)?
Procese I.4  Este certificată și recertificată în mod regulat organizația conform unor standarde de maturitate relevante (ex. ISO 22301:2019 și suita asociată sau măcar CMMI), principiile aferente fiind cu adevărat ”trăite” și aplicate intern?
Notă: Fără a oferi detalii, unul dintre conceptele de maturitate are următorul parcurs: măsurat -> conectat -> administrat -> integrat -> inteligent. Iar un altul: inițial -> intențional -> integrat -> transformat.
Angajați I.5  A fost desemnat la nivel organizațional un responsabil pentru implementarea conceptelor rezilienței, care să fie împuternicit în mod real și care să dețină pârghiile și resursele necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile?
Notă: Acest responsabil este necesar să fie unul dintre liderii puternici de acțiune (experimentați), care să fie ascultat și urmat de angajați în cazul producerii evenimentelor nedorite, nu doar să posede un rol managerial sau de coordonare. Responsabilul poate ocupa și altă funcție în organizație, dar să aibă alocat timp suficient pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor specifice asigurării rezilienței.
Procese I.6  Sunt organizate ședințe regulate dedicate asigurării rezilienței, cu toți responsabilii relevanți, în urma cărora să rezulte planuri de acțiune care să fie monitorizate spre implementare?
Procese I.7  Reprezintă asigurarea rezilienței unul dintre obiectele verificărilor auditurilor interne / externe (ex. conform standardului ISO 22301:2019 și a suitei asociate), realizate de profesioniști?

 

CAPITOLUL II – ÎNTREBĂRI GENERALE

Categorie Întrebare
Parteneri II.1  Sunt integrate politica de asigurare a rezilienței și toate mecanismele interne aferente în lanțurile / buclele / rețelele / asocierile parteneriale (inclusiv din perspectiva specializării inteligente în cazuri extreme), care să țintească o cât mai mare autonomie, performanță și responsabilitate comunitară / ecologică în cazul producerii evenimentelor nedorite?
Context II.2  Sunt deja create ecosistemele artificial-naturale care să permită acționarea optimă în caz de criză, cu o autonomie cât mai mare? Sunt instalate ”laboratoare vii” în mediile reale de activitate care să achiziționeze datele necesare (ex. cu senzori) și care să conducă astfel la implementarea ecosistemelor optime ante-menționate (ex. în baza unor simulări)?
Exemple de soluții pentru aceste ecosisteme: mecanisme eficiente de auto-organizare ad-hoc, sisteme autonome (ex. energetice, de telecomunicații, de asigurare a resurselor primare), instrumente de lucru la distanță, spații verzi corespunzătoare, locuri de carantinare, depozite/adăposturi multivalente dotate cu minimul necesar, modalități alternative de intervenție (ex. cu drone), achiziții și plăți alternative, obținere alternativă a datelor și informațiilor, sisteme de date / procese / resurse deschise care să fie folosite la comun / de grupurile de inițiativă?
Procese II.3  Există la nivel organizațional o procedură internă matură pentru asigurarea rezilienței?
Indicatori II.4  Sunt definiți, calculați și raportați periodic indicatori de performanță (preventivi, corectivi, de intervenție) cu privire la asigurarea rezilienței, care să fie folosiți în circuitul îmbunătățirii continue?
Angajați II.5  Au fost instruiți angajații cu privire la principiile și procedurile interne ale rezilienței, din punct de vedere fizic, psihic, emoțional, moral, legal ș.a.m.d.? Au fost instruiți intensiv angajații cheie (ex. cei cu atribuții importante / speciale în aplicarea procedurii de asigurare a rezilienței) pe aceleași coordonate, inclusiv în aspecte ce țin de gestionarea profesionistă a intervențiilor rapide, asigurarea necesităților de bază, managementul riscurilor, răspunderea legală pentru produse și servicii, impact asupra mediului înconjurător etc.?
Procese II.6  Sunt anticipările/predicțiile, intervențiile disruptive potențiale (preventive și corective) și managementul schimbării tratate profesionist și în spiritul leadership-ului la nivel organizațional, cu translatare optimă către departamentele ce țin de planificare, bugetare, managementul riscurilor, control, asigurarea răspunderii legale pentru produse / servicii, managementul clienților-cheie ș.a.m.d.?
Procese II.7  Este definit un plan de contingență care să acopere toate departamentele organizației și care să fie actualizat în mod regulat în acord cu realitățile în continuă schimbare?
Notă: Planul de contingență trebuie să conțină identificarea riscurilor majore potențiale (inclusiv cauze), determinarea elementelor cele mai predispuse la eșuare (estimate ca vulnerabilitate, probabilitate de apariție și severitate), analiza efectelor în funcție de scenariile posibile (în termeni de timp, cost, funcțiuni, mediu înconjurător, clienți, societate etc.), acțiunile preventive, modalitățile de notificare în cazul producerii evenimentelor nedorite, mijloacele de obținere / compilare / interpretare urgentă a informațiilor relevante, procedurile de urmat pentru asigurarea rezilienței, persoanele responsabile, precum și acțiunile / resursele de intervenție & remediere care să fie deja pre-asigurate / asigurate (gestionate ca acoperire teritorială, compatibilitate, capacitate funcțională și maturitate operațională).
Sustenabilitate II.8  Există o strategie (cu obiective clare) de asigurare a rezilienței în cazul producerii evenimentelor nedorite, care, împreună cu aplicarea planul de contingență și a managementului multidisciplinar integrat, să asigure continuitatea fluxurilor critice de activitate și a veniturilor pe perioade suficiente de timp (până la stabilizarea generală a situației și/sau obținerea de ajutoare externe), fără compromiterea pe viitor a organizației, mediului înconjurător și a comunităților locale / internaționale?
Inteligență II.9  Au fost identificate, încercate, planificate și implementate soluții inteligente (aplicații tehnologice și abordări sociale) care să asigure reziliența organizației, aplicând o inginerie profesionistă a cerințelor?
Notă: soluțiile inteligente pot să ofere predicții (ex. folosind business intelligence, advanced/dark analytics, inteligență artificială etc.), să notifice automat organizația sau părțile afectate / interesate, să intervină automatizat pe anumite paliere, să faciliteze intervenția umană în condiții de siguranță (ex. internetul obiectelor, vehicule autonome, drone în medii toxice / periculoase / greu accesibile) etc.
Exemple de tehnologii inteligente: cloud, inteligență artificială, internetul obiectelor, dispozitive mobile (inclusiv telefoane), roboți (ex. sociali) / drone / actuatoare, rețele de senzori, materiale inteligente, tehnologii pentru energii regenerabile, platforme inteligente integrate etc.
Exemple de abordări moderne: crowd sourcing, gamification, shared economy, auto-organizare, acționare la distanță (ex. teleworking, roboți versatili), redundanța informațiilor / resurselor (ex. în Cloud / sisteme RAID), Everything as a Service, clădirea rapidă a încrederii bazată pe blockchain, participarea colaborativă (ex. prin implicarea onestă și co-interesarea tuturor actorilor), folosirea de aplicații și procese standardizate (ex. pentru interschimbare facilă), management de cursă scurtă (cu manageri-lideri experimentați) etc.


CAPITOLUL III – ÎNTREBĂRI PARTICULARE
(vor fi dezvoltate pe axele menționate mai jos)

  • Axa politic – economic – social – tehnologic – legal – ecologic – teritorial – administrativ
  • Axa cost – timp – funcțiuni/operațiuni – calitate
  • Axa oameni – instrumente – proceduri – resurse – informații – context înconjurător
  • Axa cerințe clienți – responsabilitate managerială – gestionare și asigurare resurse – realizare produse și servicii – măsurare / analiză / îmbunătățire – satisfacere clienți
  • Axa operațională și de îmbunătățire continuă: planifică – verifică – realizează – execută
  • Axa managementului de proiect: integrare, sferă de acțiune, cost, timp, calitate, comunicare, achiziții, resurse umane, riscuri
  • Axa managementului general / planului de afaceri-activități: planificare, bugetare, resurse umane, gestiune patrimoniu și bunuri, IT&C, operațiuni, finanțe, control, calitate, juridic, cercetare-dezvoltare, marketing, vânzări, gestiune clienți-cheie, protecția mediului, sănătate și securitate în muncă, managementul datelor și informațiilor, comunicare și relații publice, relații externe, investiții, dezvoltare afaceri, administrație internă, logistică ș.a.
  • Axa sectoarelor de activitate: transport, telecomunicații, comerț, turism, sănătate, educație, economie, finanțe, administrație publică, industrie, energie, construcții, minerit etc.
  • Axa beneficiilor: economice, financiare, societale, spațiale, temporale, calitative, inovatoare, energetice, ecologice, de siguranță și securitate
  • Axa parteneriatelor: asocieri (inclusiv clustere), rețele, lanțuri (ex. logistice, de furnizare, de producere a valorii adăugate), bucle, ierarhii
  • Alte elemente: mobilitate (concept suprapus doar parțial cu transportul), identitate & cultură, condiții de trai, societate civilă, colaborare externă etc.

PS: Iată câteva exemple despre cum acționează orașele lumii pentru adresarea și asigurarea rezilienței: